Ce este un extremist și cum îl recunoști
Într-o societate democratică este necesar ca toate curentele ideologice să poată fi reprezentate pe piața politică, iar electoratul să poată alege liber și să se poată răzgândi periodic, în cicluri electorale.
În felul acesta, toată lumea este reprezentată la nivel politic iar o situație sau o realitate politică poate fi schimbată atunci când societatea are nevoie de respectiva schimbare, dar permite și reversul, adică revenirea la o situație sau realitate politică anterioară. Poporul, electoratul este suveran și decide prin vot democratic schimbările politice.
Într-o societate cum este societatea românească actuală, în care clasa politică este formată din indivizi care au constituit clanuri de tip criminal și mențin societatea înghețată într-o anumită realitate politică, schimbările fiind doar de formă, este normal ca între cetățeni și cei care au acaparat statul să existe o adversitate care aduce mai curând a dușmănie, o adversitate care nu permite cooperarea, colaborarea, dezbaterea, negocierea și compromisul politic.
Dar într-o societate democratică, așa cum ne dorim să fie România, oamenii politici chiar dacă susțin idei politice diferite ori chiar antagonice, nu sunt inamici ireductibili. Ci sunt adversari politici, adversari de idei, perfect capabili să coopereze, colaboreze, dezbată, negocieze și să ajungă la compromisul politic în interesul mai general al societăți respective, societate care cuprinde persoane și segmente de populație care au opinii și interese diferite, uneori contrare, alteori complementare.
Dacă după îndepărtarea de la putere a vechii clase politice vom găsi pe scena politică oameni politici care sunt adversari ireductibili, incapabili să poarte un dialog cu alți oameni politici care reprezintă segmentul de populație care are interese divergente față de cele pe care le susțin ei, atunci nu vom trăi într-o societate democratică, ci vom trăi într-o societate care doar a schimbat niște clanuri cu altele, eventual a schimbat domeniul social în care este menținută înghețarea societății.
Pentru a putea cataloga pe cineva ca fiind un extremist* trebuie să îndeplinească cel puțin unul dintre criteriile de mai jos:
- consideră că ideile sale / ideologia pe care o propagă sunt singurele reale / este singura adevărată, consideră inamic pe oricine nu gândește la fel ca el și se străduiește să îi reducă la tăcere prin mijloace de forță pe cei care gândesc diferit;
- întreprinde acțiuni radicale pentru a obliga pe toată lumea să adopte propria sa ideologie sau propriile idei, atât la nivel de atitudini, comportamente și până la nivelul ideilor și gândurilor personale;
- întreprinde acțiuni pentru a marginaliza și împiedica să se exprime politic sau chiar să se exprime în vreun fel, categorii întregi de oameni.
Un om politic care este incapabil să recunoască existența diferitelor opinii și interese în societate și, în consecință are pretenția să stabilească el, împreună cu clanul său dacă un anume interes sau o anumită opinie este legitimă** sau nu, este un om politic iresponsabil și extremist.
Orice ideologie sau om politic care împiedică sau urmărește să împiedice sau să limiteze schimbarea politică, întrunește criteriile pentru a fi catalogat ca fiind extremistă/ extremist.
„Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“
*Dacă o persoană sau un grup de persoane militează pentru mutarea populației umane sub pământ, iar o alta militează pentru mutarea populației umane pe lună, putem vorbi de idei radicale sau extreme dar nu vorbim în mod necesar despre extremism politic sau ideologic. Pentru a putea cataloga astfel de persoane sau grupuri ca fiind extremiste este necesar ca ele să urmărească impunerea respectivelor idei prin mijloace de forță asupra persoanelor care nu agreează ideile respective și/sau să reducă la tăcere exprimarea opiniilor adverse.
Orice idee nouă, revoluționară, care produce schimbări radicale va fi întâmpinată în mod natural de majoritatea oamenilor cu scepticism sau chiar opoziție fățișă. Acest scepticism sau opozitie nu pot fi considerate extremism, ci doar o fază naturală înainte ca o idee să își demonstreze utilitatea sau benignitatea pentru societatea respectivă.
**O opinie politică sau un interes social poate fi considerat ilegitim doar dintr-un anumit punct de vedere. Ori, niciodată, nimeni nu va considera că propriul interes sau propria opinie este ilegitimă. Doar opiniile și interesele celorlalți pot fi considerate ca fiind ilegitime. Dacă fiecare consideră că opiniile și interesele celorlalți sunt ilegitime, cum am putea trăi în aceleași comunități?
Pentru a putea trăi în aceleași comunități, în aceleași țări, pe aceeași planetă, avem nevoie de lideri politici care să recunoască principial legitimitatea opiniilor și intereselor adverse și să pornească de aici negocierile care vor permite compromisurile care ne vor permite să trăim în aceleași comunițăti chiar dacă suntem diferiți.