Puterea politica

Oamenii riscă să își piardă mințile când ajung la putere. Caractere mai slabe încep să își piardă mințile numai când miros posibilitatea de a avea putere.

Homo homini lupus este o zicere atât de veche încât singura mirare este: chiar așa, noi nu progresăm deloc?

Publicul are nevoie să urască și/sau să disprețuiască pe cineva. Este o cerință naturală a maselor de oameni.

Toți avem nevoie să avem o imagine bună despre noi înșine, iar în unele cazuri acest lucru poate fi păstrat doar dacă altcineva este mai jos decât noi înșine, măcar în propria noastră imaginație. Dacă la nivel individual aceasta tendință poate fi controlată sau pur și simplu nu se manifestă pentru că intră în conflict cu alte părți ale personalității, la nivel de mase se manifestă.

Comunicarea în masă a exploatat și exploatează din ce în ce mai eficient această tară umană în scopuri sociale, politice sau economice. Iar când adversarul chiar are acele tare de disprețuit, nevoia publicului se întâlnește cu realitatea și se potențează una pe alta.

Partea proastă este că încurajând o astfel de atitudine publică pe termen lung, fiecăruia dintre cei care apar în centrul atenției publice le va veni rândul o dată și o dată. Pentru că nevoia de a disprețui nu trebuie să aibă neapărat legătură cu realitatea și nimeni nu poate menține permanent focusul disprețului doar asupra unei persoane sau asupra unei categorii de persoane.

Chiar dacă concentrarea unei asemenea atitudini a publicului față de puternicul zilei este foarte eficientă în a îi da celui care vine din urmă forța de a obține victoria, responsabil este ca la un moment dat să spui stop și să te concentrezi pe a construi. Și asta chiar dacă adversarul a folosit din plin și încă folosește denigrarea ca armă politica. Inclusiv dacă adversarul continuă să folosească disprețul ca armă de comunicare.

Pentru că există aici un schepsis: mulțimilor le place să aibă pe cine să disprețuiască, dar nu le place deloc când alții disprețuiesc și ajung să găsească un motiv de dispreț în chiar disprețul altora.

"Și singurul lucru la care pot gândi

E că din ură nu s-au născut copii
Ci doar copii ale razboaielor repetate"